Dincolo de criza ...e speranta :)

Indiferenta care, de obicei, survine in urma unor tulburari afective este dezolanta, atat pentru persoanele in cauza cat si pentru oamenii din jurul lor.

Altruismul lui Auguste Compte ne arata ca ratiunea ne indeamna sa fim generosi, deoarece fara solidaritate viata devine imposibila. Iar viata este frumoasa atunci cand oamenii din jurul nostru zambesc, asa cum au facut-o cele doua fetite din imagini si parintii copiilor pe care i-am vizitat impreuna cu prietenele mele. Ajutorul este intotdeauna binevenit dar, referindu-ne strict la aceasta perioada, as putea spune ca este chiar necesar.

Nu exista multumire sufleteasca mai mare decat actul de a ajuta un om. Asa ca, dragii mei prieteni, sa incurajam valorile implicarii si ale ajutorului reciproc in comunitatile din care facem parte! 

Cu gandul la globalizare :)

Intr-una din discutiile pe care le-am avut cu Dani, un prieten, caruia ii multumesc pentru dezbaterile de tip “open minded”, ne-am oprit si asupra fenomenului de globalizare in tarisoara noastra, strabatuta de o criza politico-economica tacticoasa si vehementa.

            Acest fenomen iminent cu doua taisuri, care analizeaza aparitia unui sistem cultural global, fie el izvorat din interdependenta economiei globale, involuntar ma duce cu gandul la valorile nationale pe care le avem si mai ales la intrebarea: cine suntem noi, romanii? Ce valori distincte detinem?

 Consider ca originalitatea nu  ne caracterizeaza, din pacate. Unitatea in diversitate este un lucru bun, insa pentru a putea prelua modele straine si a le adapta in mod corect, trebuie sa stim foarte bine cine suntem si ce ne reprezinta. Cu alte cuvinte, trebuie sa stii cine esti ca sa nu te globalizezi prost!

            Este necesar sa promovam un minim de valori comune ale semnificatiei cuvantului roman, care, din nefericire, peste hotare primeste conotatii destul de tententioase si nu imi face placere sa dezbat acum acest subiect. Insa nu este de ajuns sa stim ca originile noastre se trag dintr-un amestec de popoare, majoritar latine, ci trebuie sa aprofundam elementele esentiale, care definesc originea noastra. La Sarmizegetusa, munca privind dezvaluirea identitatii romanesti bate pasul pe loc. Descoperiri, sapaturi? Nimic, e liniste si pace.

            Ne laudam cu sarmalutele pe care le au si turcii, nu promovam scriitori romani, dar promovam scriitori straini,  ne delectam cu o imagine populara a calusarilor, care au devenit “spectacol de camin”. Traditiile dispar sau se transforma in mod vizibil, iar asta se intampla pentru ca generatiile tinere nu sunt educate, ci directionate spre globalizare, incurajate sa se adapteze noilor cerinte ale pietei. Acest lucru nu este rau, insa trebuie sa stii de unde pleci ca sa te adaptezi  in mod corect. O globalizare corecta nu se face prin politica, se face prin educatie!

Basescu si puterea :)

In 2004 ne-am procopsit cu un presedinte a carui credinta in valorile democratice se afla sub semnul estimativ al intrebarii. De atunci, fenomenul discriminarii l-a invaluit pe domnul Basescu prin expresii precum: “tiganca imputita” si totusi, conform Curtii de Casatie si Justitie, aceasta sintagma, desi reprezinta un act de discriminare, nu poate fi sanctionata pentru ca nu constituie nicio contraventie. Sa auzi, sa vezi si sa nu crezi!

          Agresivitatea “presedintelui nostru jucator” ii vine ca o manusa. Conform Dictionarului de Psihologie Larousse, termenul caracterizeaza dinamismul unui subiect care se afirma, care nu fuge nici de dificultati, nici de lupta. Trebuie sa recunoastem ca presedintele nostru se considera un om puternic, necoruptibil, care nu este condus de clasa politica sau de moguli, dar pe care, intr-o viziune dictatoriala, doreste sa ii conduca, sa ii controleze si sa ii coordoneze, precum un lider autocratic.

           Dar sa lasam agresivitatea verbala si sa trecem la cea fizica, sa ne amintim de celebra “palma” aplicata unui copil de 10 ani in 2004. Invitat la Realitatea TV de catre ”baietii rai care vor sa-i faca rau lui, presedintele sensibil al romanilor”, Basescu vizioneaza momentul culminant al agresivitatii sale, care a excelat in baia de multime. Am putea spune ca a fost inceputul unui basm literar politic. Iesind invingator in lupta electorala, isi incepe peripetiile post-electorale cand, intalnind o femeie, o jigneste. Experienta, initiatica parca, a jignirii unei femei l-a ajutat mai departe in urmatoarele sale actiuni ce aveau ca tema rolul femeii. Eroul nostru de basm gandi intr-o zi, ca singura scapare de o eventuala concurenta din partea unei femei la o functie nespus de importanta, precum cea de presedinte, este de a arunca o pata neagra de culoare, o anatema parca, asupra acestor fiinte gingase.        

Revenind la cazul copilului palmuit, vizualizarea in premiera a imaginilor nu s-a bucurat de rezultatul dorit, datorita capacitatilor strategice de mare lider pe care Basescu le detine. Acesta a conturat un portret al victimizarii, cu scopul de a crea o imagine mentala reprezentativa, bazata pe emotii si sentimente. Iata cuvintele marelui conducator:

 “Nu stiu daca acel copil a vorbit urat femeii”

 “Va asigur ca ma uit si o sa dau o explicatie’’

 “Dar zice copilul ceva? A spus ceva urat? Poate m-a injurat?!”

           Prin urmare, Traian Basescu considera ca exista anumite circumstante in care ai voie sa folosesti violenta asupra unui copil de zece ani, daca esti injurat sau daca o femeie din jurul tau este tratata necorespunzator de catre copilul respectiv.

          In acest episod am identificat doua caractere importante: un presedinte “ratacit” si un mogul razbunator.

          Dar cum putea domnul presedinte sa justifice folosirea victimizarii, tehnica sa de manipulare, daca nu afirmand ca este tinta tuturor conspiratorilor? Se poate asa ceva? Ori suntem agresivi, ori nu mai suntem.

          Se pare ca domnul presedinte a inteles in mod individual definitia puterii data de Max Weber, conform careia aceasta reprezinta probabilitatea persoanelor sau grupurilor de a da curs propriei vointe, chiar si atunci cand altii se opun. De acest statut beneficiaza numai dumnealui, dar nu si ceilalti, caci distribuirea diferentiata a puterii este un subiect pe care acesta nu a reusit sa-l inteleaga fiind elev, probabil din cauza “profesorilor de calitate slaba, care continua sa formeze tineri, in sistemul privat de meditatii”.

           Puterea, in conceptia basesciana, este bazata pe forta, manipulare si potential militar. Modificand intelesul definitiilor date de Weber, putem spune ca B - Basescu (liderul suprem) are putere asupra lui G - Guvernul (managerul). B infrange rezistenta lui G, daca acesta din urma se opune, iar acest lucru implica - fie si pentru perioade scurte de timp (G1, G2, G3, G4, G5) - sacrificarea intereselor lui G in favoarea celor ale lui B.

          Deci, exercitarea puterii implica feedback: B actioneaza, G reactioneaza si actioneaza conform lui B. La randul lui, si G actioneaza impotriva lui B, iar B reactioneaza, distrugandu-l pe G. Acesta este modul in care functioneaza jocul de putere in viziunea curentului basescian. Orice asemanare cu guvernul Boc nu este intamplatoare.

          Facand exceptie de rezultatul voturilor din 2009, poporul roman, asezat intr-o tara “second hand”, si-a dorit intotdeauna un presedinte puternic, care sa urmareasca interesele poporului si nu interesele proprii, disimulate persuasiv ca fiind ale poporului.

          Il felicitam pe domnul Basescu, nu atat pentru putere si curaj cat pentru jocul politic pe care il incurajeaza. Iar pentru viitor, ii reamintim ca pensionarea este un fel de trecere de la viata profesionala la inactivitate, determinata “nu chiar de varsta inaintata”, ci mai degraba de oboseala psihica, care poate genera un comportament agresiv. Aceasta pensionare este foarte oportuna la timpul ei, pentru ca orice intarziere poate genera izbucniri violente din partea subalternilor. Pentru a nu provoca reactii psihologice (precum tulburari de dispozitie), il sfatuim pe domnul presedinte sa-si indrepte atentia spre alte activitati, precum scrieri poetice sau plimbari lungi si dese cu vaporul, unde un pahar cu whisky si 4 cuburi de gheata ii pot oferi “pensionarului”  senzatia ca inca este util pe plan social.